| 1.
|
CALOMNI'A, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputaţia sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] - Din fr. calomnier, lat. calumniari.
Sursă
: DEX'98
(6173)
- valeriu |
| 2.
|
CALOMN'IA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. si pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) po-nosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
Sursă
: Sinonime
(175542)
- siveco |
| 3.
|
calomni'a vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomni'ez, 3 sg. si pl. calomni'ază, 1 pl. calomni'em (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. si pl. calomni'eze; ger. calomni'ind (sil. -ni-ind)
Sursă
: DOR
(229346)
- siveco |